joi, 22 octombrie 2009

Cartea mea preferată

Cartea mea preferată este „Amintiri din copilărie”. Este o carte care evocă cea mai fericită vârstă umană, vârsta inocenţei, a jocului. Colectivitatea satului Humuleşti, familia lui Nică a lui Ştefan a Petrei, fericirea de care par a se bucura oamenii în acea vreme mă determină să recitesc cu plăcere oricând această carte.
Când am fost zilele trecute la biblioteca şcolii, am zărit printre cărţile frumos aranjate la „Operele clasicilor” şi acest roman al copilăriei. Mi l-am imaginat pe Nică, copilul bălai pe care Smaranda, mama lui, îl punea să râdă la soare „că doară s-a îndrepta vremea”, jucându-se fericit cu fraţii săi sau scăldându-se în „Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul.” Mi-a venit să râd, imaginându-mi isprava cu caprele Irinucăi, când s-a umplut de râie sau de vânzarea pupezei, ceasul deşteptător al satului, în iarmaroc, târguindu-se cu un ţăran şugubăţ. Învăţătura la biserică, cea a regulilor gramaticii româneşti alături de Trăsnea la „fabrica de popi” de la Socola m-au făcut să surâd gândindu-mă la năzdrăvanul Nică...
Recitesc oricând cu plăcere această carte şi mi se pare inepuizabilă în privinţa semnificaţiilor, descoperind dincolo de luminozitatea copilăriei şi nostalgia adultului Ion Creangă, copleşit de griji, dar fericit să împărtăşească din harul lui de povestitor şi altora.
Eu cred cu tărie că această carte este un reper fundamental al literaturii noastre.

Vincu Georgeta
Clasa a X-a C

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu